ruxandra
Junior 2
Data inscrierii: 18/Aug/2009
Mesaje: 27
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 24/08/2009 13:23 Titlul subiectului: HIPERACTIVITATEA |
 |
|
Hiperactivitatea desemnează un comportament exuberant şi uşor excitabil asociat cu o activitate musculară excesivă. O persoană hiperactivă se poate caracteriza prin reacţii emoţionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultăţi de concentrare şi susţinere a atenţiei, agitaţie psihomotorie, vorbire în exces, dificultăţi în a desfăşura activităţi individuale de genul lecturii unei cărţi. Există persoane care manifestă aceste trăsături în mod natural, fără ca activismul lor crescut să fie dezadaptativ sau disfuncţional.
Cauze posibile ale hiperactivităţii:
• Plictiseala
• Supradotare
• Conflicte psihice
• Tulburări emoţionale
• Anxietate
• Depresie
• Mediu familial conflictual
• Pubertate
• Deficit de atenţie
• ADHD (deficit de atenţie asociat cu hiperactivitate)
• Deficit de învăţare
• Deficit de auz sau vedere
• Abuz sexual
• Tulburări tiroidiene
• Tulburări mintale
• Alergii alimentare
Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea fiindcă trebuie să ţinem seama de mai numeroase criterii.
Un criteriu important ţine de persoana care evaluează comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru alţii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciază energia fizică "inepuizabilă" a unui copil hiperactiv ca pe o cerinţă necesară susţinerii unui efort fizic prelungit.
Alt criteriu la care ar fi bine ca părinţii să se raporteze se referă la contextul în care se manifestă hiperactivitatea copilului. De exemplu, părinţilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineaţa în parc, decât seara târziu acasă. Este mai acceptabilă agitaţia din momentul unei petrecerii a copiilor, decât atunci când copilul se divertisment singur (sau cu fratele) acasă.
Deloc de neglijat este criteriul conţinutului şi particularităţilor sarcinii pe care un copil o realizează. De exemplu, în cazul pregătirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul "neastâmpărat" al copilului, decât în cazul jocului liber.
Un alt criteriu evaluează persistenţa în timp a comportamentului hiperactiv, respectiv dacă se manifestă în toate activităţile pe care le desfăşoară copilul sau numai în anumite perioade specifice (de exemplu, în timpul pauzelor, în excursii).
Hiperactivitatea este observabilă în întâiul rând de către părinţi şi educatori, iar impresia generală este că ființele din jur suferă mai mult de pe urma efectelor ei negative decât copilul hiperactiv. În realitate, copilul este cel mai afectat în urma interacţiunii cu ceilalţi, consecinţele constând în senzații ale tristeţii, deprimării, persecuţiei sau izolării.
El poate întâmpina dificultăţi de relaţionare cu alţi copii, poate încălca reguli şcolare privind disciplina şi rolul de elev şi poate primi adesea pedepse nemeritate în raport cu responsabilitatea redusă pe care o poartă faţă de comportamentul său hiperactiv.
Sfaturi practice pentru părinţi
În educaţia oricărui copil este esenţial să-i orientăm resursele energetice în direcţii constructive şi creative şi nicidecum să-i limităm sau să-i inhibăm manifestările spontane şi naturale de explorare a mediului de viaţă.
O soluţie eficace de "ardere" cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicletă, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea în parc sau pur şi simplu, practicarea oricărui fel de exerciţiu fizic acasă. Dacă alegeţi să vă implicaţi alături de copil în desfăşurarea unei activităţi fizice (de exemplu, dansul acasă), câştigul va fi dublu pentru că, pe de o parte, veţi "îmblânzi" hiperactivitatea copilului, iar pe de altă parte, veţi profita din plin în urma interacţiunii atât dumneavostră., cât şi copilul.
Amenajaţi un raft, o cutie, un spaţiu pe care le puteţi chiar şi denumi ulterior inspiraţie (de exemplu, Cutia Magică, Raftul Plictiselii, Spaţiul Micului Artist) pe care să le dotaţi cu creioane colorate, carioci, acuarele, cărţi de desenat, plastilină, puzzle-uri, forme geometrice de jucărie, montaje diferite sau absolut orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseşte repede, iar mintea lui caută în permanenţă stimuli noi şi atractivi. În absenţa lor, el tinde să revină la vechile obiceiuri de care încercăm să-l dezvăţăm.
Imaginaţia dirijată poate scoate la iveală din copilul dumneavoastră poveşti nebănuite, surprinzătoare şi seducătoare pentru mintea noastră mult prea ancorată în concret, real, logic, normat. Alegeţi un loc confortabil din casă şi plecând de la jocul cu câteva jucării sau de la lectura unei poveşti dintr-o carte cu poze sau de la răsfoirea unui album de poze sau picturi începeţi împreună cu copilul depănarea unei poveşti, unei călătorii imaginare etc.
Copilul hiperactiv se dovedeşte greu de disciplinat, prin urmare este utilă adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier în care vor alterna activităţile desfătătoare lui cu cele mai puţin agreate (de exemplu, pregătirea temelor).
Putem încerca să-l calmam prin diverse modalităţi: tehnica respiraţiei profunde (inspirăm pe nas, expirăm pe gură), îi facem un mic masaj sau o baie cu spumă pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Să nu uităm că stresul nu este doar apanajul adulţilor.
Alimentaţia este un alură important în creșterea fizică şi psihică a copilului. Unele studii relevă importanţa specială pe care o are alimentaţia viguroasă în cazul copilului hiperactiv. Este recomandabilă evitarea exceselor atât în privinţa dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cât şi a alimentelor cu un conţinut semnificativ de coloranţi şi aditivi.
Foarte important este să recompensăm comportamentele din afara sferei hiperactivităţii şi să le sancţionam uşor pe cele din sfera hiperactivităţii, şi într-un caz şi în celălalt însoţindu-le de explicaţii corespunzătoare nivelului de înţelegere al copilului.
_________________
www.logopedie.blogcreativ.ro |
|
FAQ 
Cautare 
Membri 
Grupuri
Inregistrare
Profil 
Mesaje private 
Autentificare 
