Familia monoparentală şi impactul asupra dezvoltării copi

betiana

În ultima decadă, oficializarea relaţiei în cuplu a devenit tot mai târzie şi de obicei condiţionată de apariţia unui moştenitor. Şi mai putem vorbi şi de o escaladă a divorţurilor, separarea legală nefiind neapărat urmată de separarea spaţiului de locuit ( din pricina condiţiilor socio-economice). Problema care se pune este ce se întâmplă cu copilul în cazul divorţului.
Unii părinţi spun că este bine să convieţuiască pentru binele copilului şi uneori fac ca să trăiască într-o rutină a ostilităţii în acelaşi spaţiu de locuit, copilul fiind martorul certurilor sau cuvintelor jignitoare. Cum să fie bine pentru copil să trăiască în universul agresivităţii, când părinţii sunt primul lor model în viaţă. Copiii interiorizaţi vor purta toată viaţa cicatricele copilăriei, vor îngroşa rândul deprimaţilor, a celor nesiguri pe ei într-o lume competiţională. Adultul va fi perceput ca un căpcăun care-i zdreleşte osatura personalităţii. Alţi copii, copiind modelul , vor fi la rândul lor agresivi, impulsivi, un fel de oglindă a patternului familial.
Atunci îndată ce mama persistă singură, când începe confruntarea cu realitatea socio-economică, apar stările de frustrare care adesea se abat asupra copilului ( "Dacă nu erai tu..."), iar copilul suferă. Alteori, mamele rănite nu îşi descarcă furia asupra copilului, ci devin supra-protectoare, nelăsând copilului spaţiul vital în care să-şi dezvolte independenţa. Acest tip de mamă prea grijulie îi va da copilului cu linguriţa şi la 6 ani, îl va lega la şireturi chiar şi la intrarea în rândul şcolarilor.Nu îi va da voie în excursii, tabere fiindu-i frică că se va răni. Şi apoi, la un moment dat, va apărea revolta copilului.
Sigur că este deosebit de greu să dai sfaturi familiilor monoparentale, dar o mamă care nu poate să gestioneze conduita sa vis-a-vis de propriul copil, ar necesită să ceară sfaturi avizate psihoterapeuţilor. Prin metoda cognitiv-comportamentală aceştia pot găsi soluţii pentru a deveni o mamă bună.
PS - în anii mei de experienţă ca logoped, nu am întâlnit decât o singură dată un copil crescut de spre un tată singur. Şi pentru acesta era destul de greu. Venea târziu de la servici, iar lecţiile le făcea cu copilul până la ora 23. Copilul era obosit şi frustrat. Oare există o reţetă sigură pentru a creşte solitar un copil fericit ? Nu prea cred.

	Pagina de start a forumului logopedie.MyForum.ro -> Familia monoparentala	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1