Familia şi grădiniţa

betiana · Trimis: 23/08/2009 07:52 Titlul subiectului: Familia şi grădiniţa

Sunt mămici sau bunici care se plâng de faptul că nu pot colabora cu educatoarele. Care afirmă că educatoarele îi neglijează. Că dacă copiii lor se îmbolnăvesc frecvent este vina educatoarei care îi ţin pe copii în curent sau care primesc copii bolnavi în colectivitate.
În primul rând, trierea copiilor din punct de vedere al sănătăţii depinde de asistenta medicală care are datoria de a-i întâmpina pe copii la intrarea în grădiniţă. Dar ce poţi să faci îndată ce mama trece pe aproape tine fără să te salute şi atunci când îi reaminteşti de exudatul faringian îţi întoarce spatele. Sigur că mai sunt şi mămici care trebuie să fie la servici şi nu au cu cine să îşi lase copiii.Oricum, copiii bolnavi ar trebui să fie în carantină. şi chiar dacă în fiecare grădiniţă există un izolator ( ce-i drept teribil de micuţ) nu veţi vedea nicicând vreun copil adus în acel loc. Nici eu, ca psiholog, nu prea sunt de acord cu izolarea, dar dacă în încăpere sunt şi câteva jocuri, jucării, cărticele, reviste ( ceea ce nu o să vedeţi !) poate copilul nu s-ar simţi în carceră.
În grădiniţă, la intrare chiar, sunt mai multe aviziere. Părinţii se vor opri să citească meniul şi vor evita să se uite şi pe celelalte. Motivaţia ? Sunt grăbiţi.
În unele grădiniţe lucrează consilieri şi profesori logopezi. În afară de faptul că educatoarele nu promovează aceste servicii, părinţii, chiar dacă ştiu că există aceşti specialişti, nu le vor deschide uşa şi nici nu vor sta prea mult de vorbă cu ei. Probabil este un sentiment de jenă. Dar dacă ar înţelege că în echipa de recuperare trebuie obligatoriu să intre şi ei, recuperarea comportamentelor nedorite sau a limbajelor deteriorate s-ar realiza mult mai rapid.
Părintele încearcă să îl înscrie pe copil la cât mai multe cursuri, dar fără a urmări traiectul parcurs de copil, fără a-l întreba ce a mai învăţat. Copilul merge la engleză, dar nu reţine nimic. Dacă nu se fac exerciţii sub configurație de joc şi acasă, copilul nu va reţine mare lucru. Copilul merge la cercul de pictură, dar dacă profesorul nu merge mai mult pe ideea de stârnire a creativităţii, copilul nu va înţelege decât nişte date tehnice de îmbinare a culorilor. Deci şi în această arie este importantă în afara de competenţa profesorului şi coparticiparea părintelui.
O altă complicație pe care aş aduce-o în discuţie este problema educatoarei. Cu grupe supraaglomerate ( 30 - 35 copii), cu copii diferiţi ca temperament. Educatoarele au datoria nu numai să dea copiilor uneltele cunoaşterii, ci să şi formeze un copil cu o personalitate puternică, cu solide cunoştinţe şi cu solide trăsături morale pozitive. După descifrarea profilului psihologic al fiecărui copil nou venit, educatoarea trebuie să-şi adapteze modul de a comunica şi lucra cu fiecare copil. De obicei, copiii care prezintă tulburări comportamentale ( muşcă, ţipă, plâng, nu dorm...) sunt mutaţi de părinţi dintr-o grupă în alta în căutarea unei " educatoare mai bune". Părinţilor nu le convine faptul că educatoarea se plânge de comportamentul copilului sau când primesc sfaturi privind modul de intervenţie comportamentală la nivelul familiei.
Părintele trebuie să colaboreze cu educatoarea şi invers, educatoarea trebuie să colaboreze cu părintele. Şi tot acest efort având drept scop beneficiul copilului.

	Pagina de start a forumului logopedie.MyForum.ro -> Clubul educatorilor	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1