Dificultati in clasa I

betiana · Trimis: 24/08/2009 06:21 Titlul subiectului: Dificultati in clasa I

Cu câtă emoţie aşteaptă atât copiii, cât şi părinţii începerea şcolii ! Dar o dată începută şcoala, apar şi problemele. Nu pentru toţi copiii. Unii, care au frecventat la " fără frecvenţă" grădiniţa au dificultăți de adaptare şi de socializare. Atunci părinţii găsesc o scuză : " Este un copil timid". Alţii au probleme mult mai grave, care necesită intervenţia profesorului logoped. Nu pot să unească literele în silabă. Pot să copieze, dar nu pot scrie mai târziu dictare. Fac confuzii între sunetele şi grafemele asemănătoare ( sunete confundate cel mai ades : s/ş, f/v, c/g, t/d, p/b ; grafemele confundate B cu D, B cu P sau Q, I cu L, M cu N, O cu U ). Atunci este necesitate în întâiul rând de o evaluare prin audiometrie a auzului şi un examen oftalmologic. Dacă rezultatul medical arată că nu există nicio problemă, trebuie solicitat susținerea profesorului logoped. Acesta, după o testare primară va concepe un plan personalizat de intervenţie pentru a ponderează riscul dislexiei- disgrafiei. Deci, în clasa I nu vorbim încă de dislexie-disgrafie, ci de semne prevestitoare ale acestui diagnostic. Adesea m-am mirat cum de există părinţi care nu îşi dau seama ce probleme întâmpină copiii lor. Astfel am avut profesori de gimnaziu şi de liceu care s-au autosesizat că unii elevi au probleme. Aşa am descoperit un elev clasa a VII-a care avea o hipoacuzie de percepţie bilaterală. Auzul era diminuat la jumătate. M-am gândit ce efort considerabil a depus copilul în clasele I-VII pentru a face faţă cerinţelor şcolii de masă. După protezare totul s-a recuperat suficient de rapid. Un alt caz : o profesoară de la un liceu economic mă sună şi îmi spune că are o elevă cu tulburări de citit ( " Nu prea poate să citească; se bâlbâie" ). Mă aşteptam la o bâlbâială şi în urma examinării constat o gravă dislexie. Cuvintele mai lungi, cu un grad mai mare de dificultate erau citite cu multă greutate. Chiar dacă era în clasa a X-a, în urma terapiei s-a recuperat. Şi poate cel mai grav caz pe care l-am avut a fost un tânăr de 17 ani cu tulburări neurologice, retard grav de limbaj ( avea un limbaj de 3 ani ), retard de înţelegere ( IQ scăzut) şi... hipoacuzie bilaterală de percepţie ( cu o ureche nu auzea de loc, iar cu alta doar 40%). Mama afirmă că nu şi-a dat seama de problemele fiului şi pe urmă insistenţe mari face o audiogramă şi până la urmă îl protezează ( incorect !); tânărul refuză să poarte aparatul ( doar unul !!), iar munca mea ca logoped a fost sisifică. Ulterior ce am muncit doi ani, coeficientul de creștere al limbajului a ajuns la 8 ani. Ceea ce m-a mirat ( şi mi s-a părut o palmă dată profesiei de logoped !) este faptul că, deşi copilul a avut încă doi profesori logopezi, niciunul ( după spusele mamei) nu i-ar fi spus că puştiul nu aude. Să o cred, să nu o cred ? Cert este că atunci îndată ce se acţionează cât mai de timpuriu şi în echipă se pot eradica tulburările de învăţare, citire şi scriere care pot apare în clasa I- IV. :blush:

	Pagina de start a forumului logopedie.MyForum.ro -> clubul micilor scolari	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1