Cei 7 ani de acasă

betiana · Trimis: 18/08/2009 18:06 Titlul subiectului: Cei 7 ani de acasă

Mi-am adus aminte de câteva situaţii pe care le-am întâlnit. Un copil de 7 ani - clasa I- îmbrăcat ultima modă ( părinţii sunt patroni) scoate din buzunar un I-phone, în dorinţa de a mă ului şi a mă face să mă simt frustrată. Mai târziu alte câteva şedinţe, copilul scoate din buzunar o sumă mare de bani şi întrebându-l ce va face cu banii primiţi mi-a răspuns uşor impertinent : " o să-mi fac poftele". Ţin să vă spun că acest copil este un copil isteţ, dar cu un oarecare deficit de atenţie şi care creează multe dificultăți învăţătoarei. Cum va fi acel copil în viitor? Un alt caz... Pe drum un copil în clasa a IV-a loveşte cu piciorul nişte căţeluşi. Îl întreb de ce face asta. Răspunsul : "pentru că aşa vreau eu". Vă las timp să faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Cum va evolua acest copil ? Copii pentru care viaţa celorlalţi nu valorează doi bani. Copii care vorbesc cu impertinenţă.
Copii cărora li se fac toate mofturile pentru că părinţii încearcă să compenseze lipsa de timp şi de atenţie acordate copilului sau propriile frustrări din copilărie. " Lasă să aibă el dacă eu nu am avut". O să vă mai povestesc un caz. Era de Moş Nicolae. Mai mulţi copii în clasa a III-a. Îi întreb ce au primit de la Moşul. Fiecare se laudă. Un singur copil - de altfel un copil extraordinar de inteligent şi cu mult bun simţ - nu răspunde şi ochii îi înoată în lacrimi. Încă mai crede în Moş Nicolae şi Moş Crăciun. O întreb pe mamă de ce l-a pedepsit Moşul ? Iar mama îmi răspunde : " Cum să-l pedepsească ? I-a dat un milion." Pentru un copil la vârstele astea nu trebuie să conteze banii, iar darurile chiar mărunte, au o semnificaţie : afecţiunea. Revenind la titlu. Ce reprezintă cei 7 ani de acasă. Părerea mea este că aceşti ani înseamnă formarea unor comportamente pozitive, a simţului etic, al responsabilităţii, a empatiei. Acum se pun bazele viitoarei personalităţi. :-/

betiana · Trimis: 25/08/2009 16:49 Titlul subiectului: Despre copilul prost crescut

Copiii de azi trăiesc într-o societate mult mai permisivă. Părinţii îşi găsesc scuza faptului că sunt prea ocupaţi cu rutina zilnică ca să se mai ocupe şi de manierele în care reacţionează şi vorbeşte copilul. Ceea ce am sesizat în ultimul timp este că noile generaţii îşi însuşesc foarte greu persoana a II-a plural ( care indică respect) sau cuvinte de salut sau de mulţumire. Azi, atât băieţii, cât şi fetele nu ştiu să vorbească pe un ton temperat, ci ţipă. Ei sfidează lumea adultă ( " Vezi-ţi de ale tale mamaie!"), iar unii părinţi chiar se gândesc că un astfel de comportament este un "paşaport" pentru reuşită în viitor. Dar nu chiar toţi copiii sunt nişte obraznici. Sunt şi copii care ştiu să-şi argumenteze punctele de vedere şi atunci, noi, adulţii, trebuie să îi ascultăm, să discutăm, să negociem.
Consider necesar ca încă din primii ani de viaţă familia să-şi înveţe copilul să salute, să-şi însuşească cuvintele " vă rog" şi " mulţumesc", bunele moduri ( a nu ţipa în locuri publice, a nu scuipa, a mânca civilizat). Pe copii trebuie să-i învăţăm să se ferească de mitocănie, să nu imite ceea ce este urât, comportamente neadecvate.

	Pagina de start a forumului logopedie.MyForum.ro -> Familia si Educatia	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1